Dumnezeu nu ne pedepsește!

     Dumnezeu nu ne pedepsește, el este corect și binevoitor față de noi. În schimb noi ne supărăm când primim ceea ce merităm defapt,  considerăm că nu merităm un rău asa de mare, judecăm și stânga și dreapta dar uitam de persoana din mijloc, adică pe noi. Trebuie să învățăm să ne privim și prin ochii celor din jurul nostru, să înțelegem pe cat este cu putință cum arată acțiunile noastre percepute de cei de lângă noi. Atunci o sa realizăm că totuși trăim prea indiferenți de cum ei ne percep, nu ne pasa prea tare de ce influență au cuvintele noastre, fie ele și simple. Dacă nu ești atent la astfel de lucruri, te păcălești și deprinzi o mândrie care o sa fie instrumentul perfect de mușamalizare a răului.

     Totul este important în jurul nostru și trebuie tratat ca atare, trebuie să fim oameni predominant serioși,  nu asa de delăsători și nepăsători cum trăim în zilele noastre. Trebuie să lăsăm deoparte inutilul,  ne-am  îmbibat prea tare cu ce nu ne este de folos, asa de multe obiceiuri dăunătoare ne împiedică să fim într-o continuă dezvoltare.

     Poate ca,  mai mult ca niciodată avem nevoie de oameni educați și blânzi,  trăitori și  corecți.  Oameni care îl au pe Dumnezeu în inimă, și ce fac se asigură că va fi ceva binecuvântat de Dumnezeu (deci neapărat trebuie să fie bun și cu folos). Avem nevoie de oameni educați în cele despre firea umană, educați în cele făcute de om sunt deja prea mulți și din păcate inutili.

      Educația oferită din creările omului, este despre lucruri ce ne distrag de la a mai fi oameni, ne răcesc față de noi și de cei din jurul nostru.  Ne supunem ca niște oi simple la minte, unui sistem murdar din cap până în picioare.

     În schimb, educația cu adevărat folositoare, vine din mulți ani de muncă cu propria ta persoană.  În această educație scoți pe cât  îți  stă ție în putință răul din mintea ta, fiecare fărâmă de răutate trebuie respinsă tăios și păstrat ce este bun, la fel faci și cu faptele și cuvintele. Cu timpul observi finețea vieții și blândețea ei, este asa de firavă încât fiecare mică răutate a noastră iese din ritmul ei blând. Am auzit lucrul acesta explicat foarte frumos de un părinte,  care spune: "Blândețea vieții este ca și un lac foarte lin cu o apa sclipitoare, dacă arunci o piatră,  se fac valuri, agitație."

Ideea ta poate deveni un articol citit de mii de persoane, iți poți împărtăși ideeile pentru a ajuta pe cei ce citesc!(click aici pentru mai multe informatii)!

Urmariți-ne și pe Youtube!

Citiți și alte articole:

Despre Îmbunătățirea minții!   ✙ Despre Rugăciune!   ✙ Postări Populare!   ✙ Să Devenim mai buni!   ✙ Sfaturi Duhovnicești!   ✙