Parintele Iustin Parvu - Sfaturi Duhovnicesti

Părintele Iustin Pârvu - Sfaturi Duhovnicești

„Cine crede în Dumnezeu nu se teme de moarte”

– Care ar fi semnul convingerii asupra lumii de dincolo?

– Sa fii pregătit de moarte. Părintele Cleopa te întrebă mereu: „Esti pregătit de moarte?”. Și cei mai multi ii răspundeau ca nu. Atunci, el zicea: „Pregateste-te! Mori mâine!”. Adică, voia să spună că trebuie să fii gata pentru judecată în orice clipă. Dar omul modern nu mai are convingerea că Dumnezeu este prezent, că totul e în mâinile Sale. Nu e pregătit de moarte și se teme de ea. Dacă am fi convinși de existența lui Dumnezeu și, deci, a lumii de dincolo, n-am avea frică de moarte. Așa se explica eroismul înaintașilor noștri, al celor care au murit în prigoanele anticreștine, ori pe câmpul de lupta, ori în închisori. Ei credeau în Dumnezeu și nu se temeau decât de judecata Lui. I-au păzit poruncile și au mers bucuroși la moarte. Acum, avem un gol de eroism în românii cu vârste cuprinse între 20 și 45 de ani. E o mare lipsă de mărturisire și implicit de eroism aici.

****

”Libertatea e preţioasă numai după ce o pierzi. Sau cel puţin aşa pare să gândească omul nostru. Omul toată viaţa lui caută să fie liber, dar nu-şi dă seama de darul libertăţii decât atunci când e prea târziu. Libertatea este în trup dar şi în inimă. Libertatea este în mişcare dar şi în cuget, în inteligenţă. Omul este liber pe cât de deştept este, pe cât de sincer iubeşte, pe cât de ataşat este de valorile cele înalte ale credinţei.

Suntem liberi în măsura în care ne asumăm misiunea pentru care ne-am născut, în măsura în care ne facem treaba cum se cuvine. A fi liber nu înseamnă trândăveală şi uitare de sine, înseamnă împlinirea destinului tău de om.

Libertatea nu însemnă să fac ceea ce vreau, căci, de multe ori, făcând ceea ce vrem, facem voia diavolului. Libertatea se cunoaşte în discernământul omului, în capacitatea lui de a alege între bine şi rău.Omul trebuie să conştientizeze faptul că numai în adevăr poate trăi liber, că în lumea aceasta este şi multă amăgire, de care el trebuie să se ferească. Asta n-au înţeles comuniştii, că sufletul pe cruce câştigă adevărata libertate, că toate metodele lor de tortură, toate metodele de reeducare psihică au făcut mai mulţi sfinţi decât robi, au sfinţit pământul ţării cu sânge de mucenici.

Libertatea e greu de dus pentru oamenii care nu trăiesc în timpul vieţii lor, iar creştinii noştri ajung greu din trecut în prezent.”

(Părintele Iustin Pârvu, Daruri duhovnicești, Editura Eikon, p. 53-54)

****

Părintele Iustin Parvu:

"Cheia mântuirii noastre este Taina Sfintei Spovedanii. Taina Sfintei Spovedanii face parte din cele șapte Sfinte Taine ale bisericii noastre creștin-ortodoxe. Fără aceasta Taină, nu există mântuire. Putem sa facem toate nevoințele, post, rugăciune, privegheri, milostenie, jertfire, dar fără aceasta spovedanie nu se poate. Care a fost rugăciunea cea mai scurta pentru iertarea păcatelor? Rugăciunea tălharului de pe cruce: "Pomenește-ma, Doamne, și pe mine intru Împărăția Ta". Dar prin cine se leagă, prin cine se dezleagă creștinul în aceasta Taina? Se leagă și se dezleagă prin Taina Preoției. Ii auzi pe sectarii Bisericii noastre creștine spunând: "Ne spovedim unul la altul și n-avem nevoie de Harul lui Dumnezeu". Deci ce mai este important în Taina Spovedaniei, în Taina preoției? Harul lui Dumnezeu. Cu el legam, cu el dezlegam. Preotul nu este decât o unealta prin care lucrează Harul lui Dumnezeu care nu se amesteca cu păcatele preotului. Păcatele preotului, își va da el seama singur de ele, dar harul lui Dumnezeu lucrează independent de virtuțile sale, de viata lui. De aceea este greșeala când spun unii dintre creștini ca "Ma duc la părintele cutare sa ma dezlege, sa-mi fac spovedania".

*****

Numai într-un suflet împăcat încape toată lumea deodată

 Omul este – sau ar trebui să fie! – jumătate dragoste şi jumătate luptă, jertfă pentru a păstra dragostea intactă, neatinsă de rău.
 La capătul acestei căutări omul trebuie să-l găsească pe Dumnezeu. Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea Sa, de asta în fiecare om sălăşluieşte Dumnezeu. Tânăr sau bătrân, omul trebuie să facă curăţenie în interiorul său, niciodată nu ştie omul când vine sfârşitul…

– Spunea cineva că „în creierul gol îşi găseşte sălaş diavolul”…

– Aici este vorba de omul care se găseşte mereu cu coşul plin pentru că are grijă de grâul care trebuie măcinat. Iar grâul care trebuie măcinat este rugăciunea permanentă: „Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!”. Dacă vrăjmaşul te găseşte rătăcind cu mintea în lucruri nefolositoare, în lucruri necuviincioase, atunci se aşază diavolul în mintea ta şi te mână aiurea (…)


 Spunea, la un moment dat, Petre Ţuţea: “Poarta spre Dumnezeu este credinţa, iar forma prin care se intră la Dumnezeu e rugăciunea. Rugăciunea este singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Gândită creştin, rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă, iar nu coboară pe om”. Ce este umilinţa?

Ideea ta poate deveni un articol citit de mii de persoane, iți poți împărtăși ideeile pentru a ajuta pe cei ce citesc!(click aici pentru mai multe informatii)!

Urmariți-ne și pe Youtube!

Citiți și alte articole:

Despre Îmbunătățirea minții!   ✙ Despre Rugăciune!   ✙ Postări Populare!   ✙ Să Devenim mai buni!   ✙ Sfaturi Duhovnicești!   ✙