Despre grijile vieții!
Despre grijile vieții
Una din cele mai frumoase pagini ale Noului Testament este ceea ce se numește "Predica de Munte", adică o suită de invățături pe care Mântuitorul Hristos le-a rostit in auzul ucenicilor Săi, dar și în acela al mulțimilor care veniseră să-L asculte, undeva, pe o înălțime de unde putea fi mai bine văzut și ascultat. Și pentru că in fruntea acestor învățături se aflau Cele Nouă Fericiri - pe care le cunoașteți din fiecare Liturghie -, înalțimea aceea mai poartă și numele de "Muntele Fericirilor".
Prima grijă menționată aici este preocuparea excesivă a omului de a strânge cat mai mulți bani și de a-i păstra exclusiv pentru sine. Nu puteți să slujiți la doi domni: lui Dumnezeu și lui Mamona, acesta din urmă fiind zeul banului, al avariției, al egoismului, al posesiunilor materiale. Așadar, nu bogația în sine e rea (printre prietenii Mântuitorului s’au numărat și oameni bogați), dar ea e primejdioasă prin aceea că poate deveni un viciu. În acest caz, nu omul stăpanește banul, ci banul il stăpanește pe om, așa cum se intamplă, de pildă, cu alcoolul, cu fumatul sau, mai nou, cu consumul de droguri. Dumnezeu e bogat, dar e generos. Iov era un om foarte bogat, dar I s’a asemănat lui Dumnezeu tocmai prin aceea că era și foarte generos: din avuția lui îi ajuta pe toți nevoiașii, fapt de care s’a ținut seama când, după încercările la care fusese supus, și-a redobândit averile.
A doua grijă este aceea pentru hrană și îmbrăcăminte. Înainte însă de a trece la tâlcuire, consider necesar să umblăm din nou la cuvinte, deoarece o bună tâlcuire a Bibliei presupune și o traducere cât mai corectă. În cele mai multe ediții românești ale Noului Testament se spune: Nu vă îngrijiți pentru viața voastrî ce veți mânca și ce veți bea. sau cu ce vă veți îmbrăca. Această expresie e moștenită din vremea când limba română încă nu cunoștea diferențierile și nuanțele de acum. Dacî am urma această poruncă în litera ei, ar însemna, pur și simplu, să nu muncim, să nu facem nimic pentru noi înșine și să așteptam ca totul să ne vină pe de-a gata, cu atât mai mult cu cât ni se dau ca exemple păsările cerului și crinii câmpului! Aceasta însă ar fi în contradicție cu numeroasele locuri din Sfânta Scriptură în care ni se spune că omul trebuie să lucreze, adică să producă, atât pentru el, cât și pentru obștea din care face parte. Munca și capacitatea omului de a munci sunt un dar al lui Dumnezeu. Știm, de asemenea, că Dreptul Iosif era dulgher de meserie și că muncea pentru întreținerea casei. Ucenicii lui Iisus, cei mai mulți, aveau meseria de pescari și au exercitat-o nu numai înainte de chemarea la apostolat, dar și după învierea Domnului.
IPS Bartolomeu Anania
Prima grijă menționată aici este preocuparea excesivă a omului de a strânge cat mai mulți bani și de a-i păstra exclusiv pentru sine. Nu puteți să slujiți la doi domni: lui Dumnezeu și lui Mamona, acesta din urmă fiind zeul banului, al avariției, al egoismului, al posesiunilor materiale. Așadar, nu bogația în sine e rea (printre prietenii Mântuitorului s’au numărat și oameni bogați), dar ea e primejdioasă prin aceea că poate deveni un viciu. În acest caz, nu omul stăpanește banul, ci banul il stăpanește pe om, așa cum se intamplă, de pildă, cu alcoolul, cu fumatul sau, mai nou, cu consumul de droguri. Dumnezeu e bogat, dar e generos. Iov era un om foarte bogat, dar I s’a asemănat lui Dumnezeu tocmai prin aceea că era și foarte generos: din avuția lui îi ajuta pe toți nevoiașii, fapt de care s’a ținut seama când, după încercările la care fusese supus, și-a redobândit averile.
A doua grijă este aceea pentru hrană și îmbrăcăminte. Înainte însă de a trece la tâlcuire, consider necesar să umblăm din nou la cuvinte, deoarece o bună tâlcuire a Bibliei presupune și o traducere cât mai corectă. În cele mai multe ediții românești ale Noului Testament se spune: Nu vă îngrijiți pentru viața voastrî ce veți mânca și ce veți bea. sau cu ce vă veți îmbrăca. Această expresie e moștenită din vremea când limba română încă nu cunoștea diferențierile și nuanțele de acum. Dacî am urma această poruncă în litera ei, ar însemna, pur și simplu, să nu muncim, să nu facem nimic pentru noi înșine și să așteptam ca totul să ne vină pe de-a gata, cu atât mai mult cu cât ni se dau ca exemple păsările cerului și crinii câmpului! Aceasta însă ar fi în contradicție cu numeroasele locuri din Sfânta Scriptură în care ni se spune că omul trebuie să lucreze, adică să producă, atât pentru el, cât și pentru obștea din care face parte. Munca și capacitatea omului de a munci sunt un dar al lui Dumnezeu. Știm, de asemenea, că Dreptul Iosif era dulgher de meserie și că muncea pentru întreținerea casei. Ucenicii lui Iisus, cei mai mulți, aveau meseria de pescari și au exercitat-o nu numai înainte de chemarea la apostolat, dar și după învierea Domnului.
IPS Bartolomeu Anania
Urmariți-ne și pe Youtube!
Citiți și alte articole:
Despre Îmbunătățirea minții! ✙ Despre Rugăciune! ✙ Postări Populare! ✙ Să Devenim mai buni! ✙ Sfaturi Duhovnicești! ✙
Comentarii
Trimiteți un comentariu