Inima și mintea
Inima este sediul si
izvorul tuturor puterilor sufletului. Mintea, care este partea cea mai fină a
sufletului, iși are sediul natural in mijlocul de maximă intimitate al inimii. Inima
concentrează in sine totul: puterile sufletului si puterile trupului. Inima
este profunzimea indefinibilă a trupului si a sufletului: în ea, mintea omului
se poate adânci in adancurile lui Dumnezeu. Omul întreg este legat de Dumnezeu
prin minte si prin inima, aceasta radacină a sufletului care își are sediul in
El. Legatura constientă cu Dumnezeu nu vine numai prin har. Există o legătură naturală dar nu mai suntem conștienți de ea. Prin har devenim conștienți de
această prezență a lui Dumnezeu în noi. De aceea este imposibil să-l reducem pe
om de la rău; există întotdeauna ceva bun în om.
Prin experiența harului, omul se trezește ca dintr-un somn. Fiindca omul poate cădea într-un somn, într-o uitare de sine si de Dumnezeu. Iar când se trezeste la constiința de sine însuși, se trezește și la un sentiment de prezență a lui Dumnezeu in el. Este greu să ne imaginăm un om treaz fară Dumnezeu. Veghea unită cu rugăciunea are rolul de a ne trezi la ceea ce suntem noi inșine, la o descoperire de sine în întrepătrunderea sa cu Dumnezeu. Veghea nu este numai vigilența la asalturile lumii spirituale căzute: scopul ei este trezvia.
Prin experiența harului, omul se trezește ca dintr-un somn. Fiindca omul poate cădea într-un somn, într-o uitare de sine si de Dumnezeu. Iar când se trezeste la constiința de sine însuși, se trezește și la un sentiment de prezență a lui Dumnezeu in el. Este greu să ne imaginăm un om treaz fară Dumnezeu. Veghea unită cu rugăciunea are rolul de a ne trezi la ceea ce suntem noi inșine, la o descoperire de sine în întrepătrunderea sa cu Dumnezeu. Veghea nu este numai vigilența la asalturile lumii spirituale căzute: scopul ei este trezvia.
"Suflete al meu, pentru ce dormi?
Trezește-te și strigă: Sfânt este Domnul!"
Inima este un centru aflat la hotarul dintre
Dumnezeu și noi. În ea se găseste harul dumnezeiesc pe care l-am primit prin
Sfântul Botez. Inima a fost creată de Dumnezeu pentru a fi pururea întoarsă spre Dumnezeu și pentru a-L vedea pe El. Dacă omul păcătuiește , atunci Îl
părăsește pe Dumnezeu și se întoarce spre creatură, iar inima lui adoarme.
Păcatul este o dezorientare a inimii și somnul inimii. Sfințenia este o unire
nesfârșită cu Dumnezeu a minții, care-și are sediul într-o inima întoarsă spre
El.
Ideea ta poate deveni un articol citit de mii de persoane, iți poți împărtăși ideeile pentru a ajuta pe cei ce citesc!(click aici pentru mai multe informatii)!
Urmariți-ne și pe Youtube!
Citiți și alte articole:
Despre Îmbunătățirea minții! ✙ Despre Rugăciune! ✙ Postări Populare! ✙ Să Devenim mai buni! ✙ Sfaturi Duhovnicești! ✙
Comentarii
Trimiteți un comentariu