DOMNUL IISUS - Pilde cu mare folos duhovnicesc

DOMNUL IISUS

 Cei trei prieteni

 Trei prieteni are omul. Unul din ei îl părăseşte când moare. Acesta este averea. Celălalt îl părăseşte când omul e coborât în mormânt. Sunt rudele. Şi numai cel de-al treilea nu-l părăseşte niciodată, ci-l întovărăşeşte şi dincolo de mormânt; este Domnul şi Mântuitorul Hristos, Care merge şi ne apără în faţa Tatălui ceresc, cerându-I iertare pentru păcatele noastre. Care dintre aceşti trei prieteni este cel mai bun? Pomul, lumina şi fierăstrăul Un creştin, nu prea tare în credinţă, întrebă într-o zi pe un preot:

-Nu pot înţelege, părinte, cum de nu este batjocorită şi însuliţată dumnezeirea Domnului Hristos, când păgânii i-au batjocorit şi însuliţat trupul?"
 Părintele i-a răspuns:
 - Fiule, se întâmplă aici întocmai ca şi cu pomul luminat de soare. Când tai pomul, oare tai şi lumina din jurul lui? Nu. Aşa e şi cu Mântuitorul. Oamenii puteau să-I batjocorească trupul Său de om, dar nu şi pe Dumnezeu Care sălăşluia în El.


 Cum scăpăm de lenevie?

 Într-o zi a venit la Sfântul Macarie un om şi i s-a plâns:
 - "Ce să mă fac, cuvioase, că mă supără gândurile şi mă îndeamnă la lenevie?"

 Iar Macarie i-a răspuns: -
"Zi aşa gândurilor taIe: eu vieţuiesc aici pentru Iisus Hristos...

Şi astfel făcând, omul acela a scăpat de lenevie.


 Dragostea tatălui pentru copil
 - "Nu înţeleg cum S-a jertfit Mântuitorul pentru noi", zicea într-o zi un om către altul.
 CestălaIt, fiind mai zidit în învăţătura Domnului, i-a povestit aşa:

 - "Într-o ţară depărtată, în vremea unei revoluţii, un tânăr a fost condamnat la moarte. Tatăl său ca să-l scape, s-a furişat în temniţă şi dându-se drept fiul său, de vreme ce avea întocmai acelaşi nume cu el, l-a liberat pe fiu şi a doua zi a mers el la moarte. Atâta dragoste a avut tatăl pentru fiul său, încât, ca să-l scape cu viaţă, a primit el moartea în locul fiului. Asemenea este şi cu jertfa Mântuitorului nostru. Ca să ne dea viaţă bună şi curată, S-a jertfit El pentru noi, cu atâta condiţie: să-i urmăm învăţătura…"
 Omul cel slab în credinţă a înţeles, şi de atunci s-a întemeiat şi el mai cu putere în învăţătura Mântuitorului nostru. Împăcarea celor răzvrătiţi Un împărat avea o întinsă împărăţie. Intr-o zi, supuşii unui ţinut întreg se răzvrătiră împotriva împăratului. Se ţinu atunci un sfat mare. Unii sfetnici ziseră că să se pornească război împotriva răzvrătiţilor, alţii ca să li se dea pedepse grele. Singur fiul împăratului, zise:
- "Tată, lasă-mă să mă duc eu la ei. Cred că prin răbdare, bunătate şi iubire, să-i aduc iarăşi la ascultare."
 Tatăl răspunse:
 - Tu ai dreptate, fiul meu.
 Şi fiul a plecat şi, făcând aşa precum a zis, a împăcat pe cei răzvrătiţi. Împărăţia întinsă e lumea, împăratul e Dumnezeu, cei răzvrătiţi împotriva împăratului suntem noi, iar fiul împăratului e chiar Mântuitorul nostru Iisus Hristos; prin jertfa Lui de iertare şi dragoste, ne poate împăca cu Dumnezeu, dându-ne astfel mântuirea din păcate.
Vreau să slujesc celui mai tare…" Era un om, care s-a hotărât să stea în slujba "celui mai tare..." A mers, aşadar, şi s-a pus în slujba primarului din sat. Dar după puţin, a aflat că primarul stă la ordinele prefectului. A aflat însă că şi acesta ştie de poruncile ministrului. A mers şi i-a slujit acestuia. Dar nu după multă vreme, a aflat că peste ministru, mai mare este împăratul. A purces la el, şi s-a pus în slujba lui, ca fiind cel mal tare decât toţi. Dar într-o zi, omul a auzit din gura împăratului că şi acesta se teme de diavol şi de puterea lui. Atunci, omul nostru s-a lăsat de slujba împăratului şi căutând pe diavol, s-a făcut lui slugă. Într-o zi însă, omul a auzit pe diavol zicând: "Ce tare aş fi eu, dacă, n-ar fi Iisus Hristos!"
 Aflând aceasta, omul s-a gândit să se pună în slujba lui Hristos. A început aşadar să-L caute... Şi pe când mergea pe cale, iată că a întâlnit pe un bătrân, care i-a zis: "Vrei să afli pe Hristos? Haide cu mine.
Şi l-a dus în casa văduvei, - în sălaşurile orfanilor, în spitale, în închisori şi arătându-i pe cei ce sufereau, i-a zis: De vei sluji acestora, lui Hristos vei sluji .
Şi de atunci omul acesta a aflat pe cel mai tare şi a rămas pentru totdeauna în slujba Lui.


 Vizita Mântuitorului


 Un creştin credincios, se ruga într-o zi: "Vino, Doamne Iisuse, măcar odată în casa mea! ... " Noaptea următoare, în vedenie de vis, Domnul i-a spus: "Voi veni mâine în casa ta!"
 Credinciosul s-a apucat a doua zi dimineaţa să-şi pregătească locuinţa în aşteptarea Domnului. A curăţit peste tot, a făcut bucate alese - toate, ca pentru un oaspete atât de mare şi de drag. Şi, - s-a pus să aştepte. Afară era frig şi ninsoare. Pe la prânz, iată că în dreptul casei lui, s-a arătat un drumeţ bolnav şi flămând. Creştinul l-a primit, i-a dat de mâncare şi l-a îngrijit. Acela, a plecat pe urmă... Peste puţin, alt călător s-a ivit: o femeie văduvă, sărmană, care neavând de mâncare pentru cei trei copii ai ei, cerşea din casă în casă. Omul a primit-o şi pe ea, a ospătat-o şi a încărcat-o de daruri pentru copii. Pe urmă, a plecat şi ea... Spre seară, s-a arătat alt călător: era un biet creştin, care, din dragoste pentru Domnul, mergea prin sate şi vindea cărticele sfinte. Era îngheţat şi flămând. Şi l-a primit, găzduindu-l peste noapte.
 Aproape de a se culca, omul nostru a zis, cu mâhnire, rugându-se: "Doamne, Te-am aşteptat şi n-ai venit!
Dar când a adormit, Domnul i s-a arătat în lumină de aur şi i-a zis: "Fiul meu şi copile, ieri te-am vizitat de trei ori. Şi văduva necăjită, şi drumeţul cu cărţi sfinte, Eu eram". A doua zi credinciosul a mulţumit lui Iisus, şi L-a rugat să vină cât de des la el.


N-am timp


Era un creştin, care, ori de câte ori preotul îi făcea vreo chemare, răspundea la fel: "N-am timp, părinte...

 - "Fiule, îi zicea părintele, de ce nu vii la biserică?
 Iar el îi răspundea:
 - "N-am timp, părinte!"
 Altădată, părintele iar:
 - "De ce nu te spovedeşti şi nu te împărtăşeşti, fiule?" Şi el, la fel:
 - "N-am timp, părinte
 Şi a trecut, aşa, o vreme îndelungă, în care, omul nostru n-a avut timp deloc pentru sufletul său. Într-o zi, părintele îl întâlni, trist şi necăjit, blestemându-şi viata, zicând:
 -"Toţi m-au părăsit - sunt un nenorocit!
 Atunci părintele, cu glas blajin de imputare, i-a zis:
 - "Fiule, iată că toţi aceia pentru care ai avut timp, te-au părăsit acum... Află că singur Acela pentru care n-ai avut niciodată timp, te aşteaptă, încă, să vii
- "Şi unde l-aş putea găsi, părinte?"
- "Este Cel pe care L-ai uitat tu: Iisus Hristos - Cel pururea viu pe altarele tuturor bisericilor Lui.
Şi de atunci, omul acela a avut timp pentru Dumnezeu şi a aflat fericirea vieţii.


 Uşa fără ivăr


 Într-o zi, la o expoziţie de pictură, lumea admira un tablou foarte frumos: "Iisus Hristos bătând la uşă".
 Toţi cei de faţă felicitară pe pictor lăudându-i, pe lângă arta cu care era făcut tabloul, şi mireasma de credinţă ce se desprindea din el. Numai unul din privitori găsi tabloului o greşeală. Zise:         "Vedeţi uşa? Ea are o greşeală, care sare în ochi...
 Ceilalţi întrebară:
 -Ce greşeală?
Acela zise:
 - "Uşa nu are ivăr pe dinafară.
 Priviră cu toţii, aşa era. Atunci pictorul răspunse:
 - "Nu e greşeală. Nu am vrut eu să-i pun ivăr. Toţi se mirară.
 Pictorul urmă.
 - "Iată de ce: Domnul Hristos doar bate la uşa inimii noastre, El nu deschide. Aşa că nu e nevoie de ivăr decât pe dinăuntru. Fiecare, slobod este a deschide sau nu uşa, când aude pe Hristos bătând... Aceasta-i lămurirea... Toţi cei de faţă rămaseră pe deplin mulţumiţi.



 Ca şi Domnul Hristos


 O mamă obişnuia să vorbească adesea copiilor ei despre suferinţa Domnului Hristos.
 Le zicea:
 - "Să ştim să suferim şi noi ca El, şi El ne va ajuta să scăpăm de suferinţă". Şi mai ales, despre drumul calvarului le vorbea mama lor. Copiii ascultau - şi se minunau. Într-o zi, unul din ei se îmbolnăvi. Mama îl puse în pat - şi fiindcă îl durea capul - îi puse pe frunte o bucată de pânză înmuiată în oţet. Lăsându-l singur, mama îi spuse să stea liniştit şi se va face sănătos. După puţin, mama intră din nou în odaie ca să ia ceva. Dar se opri în prag, şi privi spre copil, mirată. Copilul ridicase pânza de pe frunte şi o sugea. Mama îi zise:
 - "Ce faci?" El răspunse:
 - "Fac ca şi Domnul Hristos: beau oţet, - să sufăr ca El
 Mama îşi simţi obrazul plin de lacrimi. Veni la el şi-l mângâie, zicându-i:
 - "Te vei face sănătos mai degrabă, copilul meu.
 Şi, într-adevăr, peste puţin, copilul s-a făcut sănătos.



 Fiul cel nerecunoscător


 Spunea unul din cei adunaţi acolo: 
"Aţi auzit ce-a făcut acel fiu nerecunoscător?" Şi povesti aşa:
 - "Cu toate că tatăl său l-a iubit peste măsură de mult şi l-a încărcat cu toate bunătăţile, el l-a asuprit mereu, până ce acum l-a legat, l-a bătut şi l-a alungat din casă, scuipându-l şi batjocorindu-l...
Toţi cei de faţă, într-un glas, strigară: - "Împotriva unui asemenea fiu, ar trebui să sărim toţi - şi să-l ucidem cu pietre."
 Un credincios, care tăcuse până atunci, grăi: - "Drept e, asemenea faptă este spre pedeapsă, - dar, iubiţii mei, mai înainte de a lua piatra să dăm în el cred că ar fi bine să aruncăm asupra noastră înşine.
Miraţi, ceilalţi întrebară:
 - "Cum? De ce?"
 Omul răspunse cu durere:
 - "Fiindcă şi noi avem un tată care ne iubeşte peste măsură şi ne încarcă cu toate bunătăţile, şi la fel ca fiul cel nerecunoscător facem şi noi: Îl asuprim, Îl batem, Îl legăm, Îl scuipăm şi-L alungăm prin faptele noastre. Este, ştim prea bine, Domnul nostru Iisus Hristos, ai cărui fii nerecunoscători suntem noi... Aşa că, mai întâi, asupra noastră piatra..." Cei de faţă căzură în grea tăcere, ţinându-şi capetele aplecate şi încruntându-şi frunţile.


Urmariți-ne și pe Youtube!
Citiți și alte articole:
Despre Îmbunătățirea minții!   ✙ Despre Rugăciune!   ✙ Postări Populare!   ✙ Să Devenim mai buni!   ✙ Sfaturi Duhovnicești!   ✙