Nădejdea în Dumnezeu face inima largă

"Nădejdea în Dumnezeu face inima largă…"

Dacă ar fi să vorbim cum se naşte această virtute teologică, am spune că nădejdea naşte în suflet harul divin şi ne ajută să aşteptăm cu încredere promisiunile lui Dumnezeu. "Există o nădejde în Dumnezeu, care se naşte prin credinţă, din inimă. Aceasta este nădejdea cea bună şi cu dreapta socoteală şi întru cunoştinţă. Şi există o alta mincinoasă, care se naşte din nelegiuire." La un moment dat, Fericitul Augustin s-a întâlnit cu un creştin care era foarte necăjit, foarte deprimat, aproape căzut în deznădejde. A stat de vorbă cu el şi i-a spus un cuvânt, care rămâne valabil pentru toţi creştinii: "Cântă şi mergi înainte pentru că la capătul drumului te aşteaptă Dumnezeu".

Sfinţii Părinţi au zăbovit asupra acestei virtuţi importante. Iată, de exemplu, Sfântul Marcu Ascetul spune: "Nădejdea în Dumnezeu face inima largă, iar grija trupească o îngustează". Omul care are nădejde în Dumnezeu are inima veselă, chiar dacă în jurul lui sunt multe motive de îngrijorare, de supărare, de îndoială. Peste toate acestea trece, pentru că nădejdea în Dumnezeu îi face inima largă, îi face inima uşoară.

Nădejdea este indisolubil legată de credinţă. Se sprijină pe credinţă şi din ea îşi trage conţinutul ei. Totodată, însă, nădejdea sprijină şi ea credinţa şi o însufleţeşte. Şi în vreme ce în prezent credinţa dă subzistenţă celor nădăjduite, nădejdea le menţine ca aşteptate în veşnicie. Rugăciunea pentru Pseudo-Macarie e în principal meditaţie asupra vieţii lui Iisus, având ca scop sălăşluirea Sa în suflet, poruncile şi virtuţile fiind cele ce înglobează, depozitează în deprinderi energiile harice ce se descarcă ca şi fapte fără să se consume, ci dimpotrivă, prin satisfacţia ce o dăruiesc înmulţesc, potenţează energia psihică a sufletului, mintea devenind rug aprins ce mistuie răutatea. "Cel ce vrea să se apropie de Domnul... să stăruie neîncetat în rugăciune, să aştepte cu credinţă venirea şi ajutorul Domnului, iar ochiul minţii să fie întotdeauna îndreptat spre aceasta." Sfântul Diadoh schiţează o terapie a cântării duhovniceşti asemănătoare meloterapiei moderne, prin care sufletul e lovit cu sunete, în nădejdea bucuriei, acest nor al confuziei, al apăsării de multă tristeţe, fiind împrăştiat de valul melodiei spre a se obţine o schimbare a stării sufleteşti.


Ideea ta poate deveni un articol citit de mii de persoane, iți poți împărtăși ideeile pentru a ajuta pe cei ce citesc!(click aici pentru mai multe informatii)!

Urmariți-ne și pe Youtube!

Citiți și alte articole:

Despre Îmbunătățirea minții!   ✙ Despre Rugăciune!   ✙ Postări Populare!   ✙ Să Devenim mai buni!   ✙ Sfaturi Duhovnicești!   ✙