Păcatul și Diavolul

Păcatul și diavolul

„Otravă gustăm atunci trăim departe de dulcele Iisus”

Păcatul a devenit o modă

-Părinte, ați spus cuiva că va fi război? Așa am auzit. Este adevărat?   
- Eu nu spun nimic, iar lumea spune ce vrea. Chiar de-aș ști, unde s-o spun?
- Părinte, ce lucru barbar este războiul!
- Dacă oamenii n-ar avea această...„noblețe” a păcatului, n-am fi ajuns la acest lucru barbar. Mai barbar lucru este catastrofa morală. Oamenii se deosebesc sufletește și trupește. Cineva îmi spunea: „Se spune despre Atena că este „junglă” și cu toate acestea toți se adună acolo în „junglă””. Cum au devenit oamenii! Ca animalele. Știți ce fac animalele? La început intră în grajd, se balegă, urinează... După aceea bălegarul începe să fermenteze. De îndată ce începe să fermenteze, simt o căldura și nu le lasă inima să plece din grajd; le place acolo. Tot astfel și oameni simt căldura păcatului, dar nu lasă inima să plece. Își dau seama că miroase urât, dar nu-l lasă inima sa plece din căldura aceea. Iată, de va intra acum unul în grajd, nu va putea suferi mirosul urât. Însă pe altul care stă mereu în grajd nu-l mai deranjează mirosul pentru că s-a obișnuit cu el.

-        - Părinte, spun unii: „Oare numai astăzi păcătuiește lumea? În Roma, mai demult, ce era?...”

-     - La urma urmei în Roma erau închinători la idoli. Iar cele pe care le spunea Apostolul Pavel erau pentru închinătorii la idoli care se botezaseră, dar care aveau obișnuințe rele. Să nu luăm drept pildă rabatul fiecărei epoci. Astăzi păcatul l-au făcut modă. Vezi, neam ortodox și cum suntem. Cu cât mai mult ceilalți. Și lucrul rău este că oamenii de azi, când păcatul a devenit modă, dacă văd pe unul că nu urmează curentul epicii, adică să nu păcătuiască, să fie puțin evlavios, îl numesc întârziat, retrograd. Acești oameni consideră o jignire faptul de a nu păcătui, iar păcatul, de ar recunoaște cel puțin aceasta, Dumnezeu, i-ar milui. Însă ei îndreptățesc cele nejustificabile și elogiază păcatul. Aceasta este și cea mai mare hulă împotriva Duhului Sfânt: păcatul să îl considere progres și morala să o numească înapoiere. De aceea au mare răsplată, mare valoare cei ce se nevoiesc în lume și își păstrează viața curată.

Mai demult, dacă unul era pervers sau bețiv, se rușina să iasă în piață, pentru că ar fi fost disprețuit. Dacă una călca puțin pe de lături, nu îndrăznea să iasă afară. Și aceasta era într-un fel o frână. Astăzi, dacă cineva este corect, dacă depildă trăiește cu evlavie, se spune: „Bre, unde trăiești asta?”. Și, în general, dacă mirenii făceau un păcat, sărmanii, își simțeau păcătoșenia lor, își plecau puțin căpșorul lor și nu ironizau pe cel ce trăia duhovnicește, ci dimpotrivă, îl lăudau. Acum nici vinovăție nu simt, nici respect nu există. Le-au nivelat pe toate. Dacă unul nu trăiește lumește, își bat joc de el.

__________________________________________________________

Ideea ta poate deveni un articol citit de mii de persoane, iți poți împărtăși ideeile pentru a ajuta pe cei ce citesc!(click aici pentru mai multe informatii)!

Urmariți-ne și pe Youtube!
Citiți și alte articole:
Despre Îmbunătățirea minții!   ✙ Despre Rugăciune!   ✙ Postări Populare!   ✙ Să Devenim mai buni!   ✙ Sfaturi Duhovnicești!   ✙