Lupta duhovniceasca - Sfantul Ioan Scararul

Lupta duhovnicească

Sfântul Ioan Scărarul spune că gândurile pe care nu le descoperim părintelui duhovnicesc ajung să fie săvârșite cu fapta și ca, dimpotrivă, rănile descoperite nu se inrăutațesc, ci mai vârtos se tămăduiesc. Din propria experiență fără ajutorul lui Dumnezeu omul este din cale-afară de neputincios în lupta duhovnicească. După cum spune Cuviosul Marcu Ascetul, în această lupta avem un Ajutător tainic, ascund în noi la vremea botezului, pe Hristos, Cel nebiruit. El ne va ajuta in această luptă dacă nu ne vom mulțimi să-L chemăm în ajutor, ci vom împlini, pe cât ne stă în putere, poruncile cele de viață făcătoare. Aruncă-te in mâna preamarii Lui milostiviri. Așijderea, aleargă ne-încetat și la Ocrotitoarea noastră, la Stăpâna Pururea Fecioara Maria, cântând cât mai des cântarea bisericească:

„Nu avem altă nădejde sau ajutor afară de tine, Stăpână, tu ne ajută; în tine nădăjduim și cu tine ne lăudăm, că robii tăi suntem: să nu fim rușinați.”

*

Să disprețuiești înfricoșările vrăjmașului cum că el ar avea puterea să te arunce într-un necaz cum este lepădarea de Domnul Cel răstignit. Toate aceste mesteșugiri ale vrăjmașului se pot încheia cu tot felul de pă­reri neroade și interpretări greșite din partea omului. Tu inăa amintește-ți mai întâi cuvântul Psalmistului: gătitu-m-am, și nu m-am tulburat (Ps. 118, 60).

*

Tulburare și nedumerire mergând până la puținaătate de suflet și deznadejde. Pricina tuturor acestora stă în trufia ta, în nepriceperea ta și în necunoașterea luptei duhovnicești. Așa face întotdeauna vrajmașul: unde poate să tragă omul folos duhovnicesc prin legătura duhovnicească, el se străduie să pună piedică, insuflându-i celui nepriceput gânduri spurcate și alte mișcări de felul acesta, făcând toate acestea din invidia sa cea plină de rautate. Trebuia să înțelegi cursa vrajmașului și s-o vestești duhovnicului, pocăindu-te și smerindu-te, iar uneori și disprețuind-o, năzuind spre cele ce iți stau înainte (v. Filip. 3, 14) — tu însă te tulburi până la puținătatea de suflet, prin aceasta aducând mângâiere vrăjmașului. Imbărbătează-te în Domnul.

*

Nu trebuie să împlinești în vreo privință voia vrăj­mașilor sufletului, care te tulbură cu tot felul de insuflări și de presupuneri și în care tu te încrezi pe temeiul că „așa ți se pare ție“. Toată lupta gândită sau încurcătu­ră care te necăjește vine din această încredere față de insuflările vrajmașului, pe seama cărora tu pui o anumită însemnătate sau pe care vrei să le vânezi in loc să le disprețuiești chemând împotriva lor ajutorul lui Dumne­zeu. Iar pricina de căpetenie a luptei gândite venite asu­pra ta este marea tasemetie, care se întrevede in toate.

*

De tâlharii cei ganditi [demoni, n.n.] este furat cel care primește insuflările cele rele, amestecând cu ele voia sa; insuflările acestor hoți gândiți sunt întotdeauna fără de randuială si nelalocul lor, după cuvântul Evangheliei:

Cel ce nu in­tră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur si tâĺhar… Furul nu vine decât ca sa fure și să junghie și să piardă(In 10, 1, 10).

Lămurindu-ne cursele diavolului, Sfântul Ava Dorotei scrie:

„El nu este atât de neiscusit in lucrarea răului încât să nu știe că omul nu vrea să păcătuiască, și ca atare nu-i insuflă păcate vădite și nu-i zice: «du-te de curvește» sau «du-te de fură», ci află în noi o dorință ce pare bună sau o îndreptățire de sine, și prin aceasta, sub înfățișarea binelui, aduce vătamare“.

*

Scrii ca vrăjmașii sufletului au ridicat asupra ta o ase­menea luptă încât, făcând în jurul tău zarva ca și cum ar juca o ceată întreagă, nu te lăsa să-ți săvârșești după obicei rugăciunea lăuntrică — drept care mă și întrebi pe mine, cel puțin la minte, ce să faci în atare împrejurări. Trebuie să urmezi bineplăcuților lui Dumnezeu, luând ca pildă ceea ce au făcut ei în asemenea situații. În Viața lui Arsenie cel Mare citim că uneori, sculându-se de la rugăciunea lăuntrică, acesta se ruga cu voce tare, ridicându-și brațele:

„Doamne, Dumnezeul meu! Nu mă părăsi, că nimic bun nu am făcut înaintea Ta; ci ajută-mă și învrednicește-mă să pun început!”

În această scurtă ru­găciune a bineplacutului lui Dumnezeu se vadeste, pe o parte, mare smerenie, si mustrare de sine, și defăimare de sine. În al doilea rând, se arată că nu degeaba se ruga așa bineplăcutul lui Dumnezeu, ci se vede ca din pricina asprei lui viețuiri era luptat cu gânduri de înălțare de   către        ­tre vrăjmașii cei gândiți, care nu lasă pe nimeni în pace, ci pe fiecare îl luptă așa cum pot. Noi, cei neputincioși, avem nevoie mai ales să urmărim gândurile de înălțare, care sunt cele mai vătămătoare în lupta duhovnicească, după cum lămurește Cuviosul Marcu Ascetul:

„Dacă ne-am îngriji de smerita cugetare, n-ar mai fi nevoie să fim pedepsiți. Toate lucrurile rele și chinuitoare ce ni se întâmplă, din pricina înălțării de sine ni se întâmplă. Iar dacă îngerului satanei i s-a îngăduit să-l apese pe Apos­tol, ca acesta să nu se mândrească, cu atât mai mult i se va îngădui satanei să ne calce în picioare pe noi atunci când ne mândrim, până ce ne vom smeri.”

După aceste mărturii ale bineplăcuților lui Dumne­zeu înțelegând dacă suntem smeriți sau nu ori băgând de seamă că suntem furați de mândrie, să repetăm îna­intea Domnului cu smerită cugetare și fără vreo prefăcătorie, rugăciunea arătată mai sus a fericitului Arsenie, la aceasta sculându-ne atunci când ne tulbura vrăjmașii cei gândiți, care ne necăjesc. Iar dacă nici rugăciu­nea aceasta nu ne va liniști nicidecum, să facem tot ca fericitul Arsenie, care uneori îi așeza în jur pe ucenicii săi, plângându-se de războiul vrăjmașului. Şi tu poți s-o așezi langă tine câteodată pe sora P., dacă e nevoie. Să șadă lânga tine rugându-se ori să citească ceva din Evan­ghelie stând în picioare.

*

Nu cumva se tăinuiesc în sufletul tău neputințe as­cunse, datorită cărora vrăjmașii până acum se tot înta­resc și te necăjesc până la istovire? Chiar dacă nu poți găsi nici o pricină de acest fel, roagă-te totuși cu smere­nie lui Dumnezeu, întrebuințând cuvintele psalmului:

„Greșalele cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele curățește-mă, și de cele străine cruță pe roaba Ta” (v. Ps. 18, 13-14).

La toți Sfinții Părinți găsești un singur răspuns și sfat în asemenea împrejurări: în orice ispită, biruința stă în smerenie, mustrare de sine și răbdare — cerând totodată, se ințelege, ajutorul de Sus. Roagă-te pentru aceasta și Impărătesei cerurilor, și tuturor bineplăcuților lui Dumnezeu la care ai o credință , ca să te ajute să scapi de inșelarea drăcească . Mai întâi de toate cercetează-ți dispoziția sufletească, dacă ești împăcată cu toată lumea, daca nu osândești cumva pe cineva.

*

__________________________________________________________

Ideea ta poate deveni un articol citit de mii de persoane, iți poți împărtăși ideeile pentru a ajuta pe cei ce citesc!(click aici pentru mai multe informatii)!

Urmariți-ne și pe Youtube!
Citiți și alte articole:
Despre Îmbunătățirea minții!   ✙ Despre Rugăciune!   ✙ Postări Populare!   ✙ Să Devenim mai buni!   ✙ Sfaturi Duhovnicești!   ✙