Lupta duhovniceasca - Sfantul Ioan Scararul
Sfântul
Ioan Scărarul spune că gândurile pe care nu
le descoperim părintelui duhovnicesc ajung să fie săvârșite cu fapta și ca, dimpotrivă, rănile descoperite nu se inrăutațesc, ci mai vârtos se tămăduiesc. Din propria experiență fără ajutorul lui
Dumnezeu omul este din cale-afară de neputincios în lupta duhovnicească. După cum spune Cuviosul Marcu Ascetul, în această lupta avem un Ajutător
tainic, ascund în noi la vremea botezului, pe Hristos, Cel nebiruit. El ne
va ajuta in această luptă dacă nu ne vom mulțimi să-L chemăm în ajutor, ci vom împlini, pe cât ne stă în putere, poruncile cele de viață făcătoare. Aruncă-te in mâna preamarii Lui milostiviri. Așijderea, aleargă ne-încetat și la Ocrotitoarea noastră, la Stăpâna Pururea Fecioara Maria, cântând cât mai des cântarea bisericească:
„Nu avem altă nădejde sau ajutor afară de tine,
Stăpână, tu ne ajută; în tine nădăjduim și cu tine ne lăudăm, că robii tăi suntem: să nu fim rușinați.”
*
Să disprețuiești înfricoșările vrăjmașului cum că el ar avea puterea să te arunce într-un necaz cum este lepădarea de Domnul Cel răstignit. Toate aceste mesteșugiri ale vrăjmașului se pot încheia cu tot felul de păreri neroade și interpretări greșite din partea
omului. Tu inăa amintește-ți mai întâi cuvântul Psalmistului: gătitu-m-am, și nu m-am tulburat (Ps.
118, 60).
*
Tulburare și nedumerire mergând până la puținaătate de suflet și deznadejde. Pricina
tuturor acestora stă în trufia ta, în nepriceperea ta și în necunoașterea
luptei duhovnicești. Așa face întotdeauna vrajmașul: unde poate să tragă omul folos
duhovnicesc prin legătura duhovnicească, el se străduie să pună piedică,
insuflându-i celui nepriceput gânduri spurcate și alte mișcări de felul acesta,
făcând toate acestea din invidia sa cea plină de rautate. Trebuia să înțelegi cursa vrajmașului și s-o
vestești duhovnicului, pocăindu-te și smerindu-te, iar uneori și disprețuind-o, năzuind spre
cele ce iți stau înainte (v. Filip. 3, 14) — tu însă te tulburi până la puținătatea de suflet, prin aceasta aducând mângâiere
vrăjmașului. Imbărbătează-te în Domnul.
*
Nu trebuie să împlinești în vreo privință voia vrăjmașilor sufletului,
care te tulbură cu tot felul de insuflări și de presupuneri și în care tu te încrezi pe temeiul că „așa ți se pare ție“. Toată lupta gândită sau încurcătură care te necăjește vine din această încredere față de insuflările vrajmașului, pe seama
cărora tu pui o anumită însemnătate sau pe care vrei să le vânezi in loc să le
disprețuiești chemând împotriva lor ajutorul lui Dumnezeu. Iar pricina de căpetenie a luptei gândite
venite asupra ta este marea tasemetie, care se întrevede in toate.
*
De tâlharii
cei ganditi [demoni, n.n.] este furat cel care primește insuflările
cele rele, amestecând cu ele voia sa; insuflările acestor hoți gândiți sunt întotdeauna fără de randuială si nelalocul lor, după cuvântul Evangheliei:
Cel ce nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur si tâĺhar… Furul nu vine decât ca sa fure și să junghie și să piardă(In 10, 1, 10).
Lămurindu-ne cursele diavolului,
Sfântul Ava Dorotei scrie:
„El nu este atât de neiscusit in lucrarea
răului încât să nu știe că omul nu vrea să păcătuiască, și ca atare nu-i
insuflă păcate vădite și nu-i zice: «du-te de curvește» sau «du-te de
fură», ci află în noi o dorință ce
pare bună sau o îndreptățire de sine, și prin aceasta, sub înfățișarea binelui,
aduce vătamare“.
*
Scrii
ca vrăjmașii sufletului au ridicat asupra ta o asemenea luptă încât, făcând în
jurul tău zarva ca și cum ar juca o ceată întreagă, nu te lăsa să-ți săvârșești
după obicei rugăciunea lăuntrică —
drept care mă și întrebi pe mine, cel puțin la minte, ce să faci în atare împrejurări. Trebuie să urmezi bineplăcuților lui Dumnezeu, luând ca pildă ceea
ce au făcut ei în asemenea situații. În Viața lui Arsenie cel Mare citim că uneori,
sculându-se de la rugăciunea lăuntrică, acesta se ruga cu voce tare,
ridicându-și brațele:
„Doamne, Dumnezeul meu! Nu mă părăsi, că nimic
bun nu am făcut înaintea Ta; ci ajută-mă și învrednicește-mă să pun început!”
În
această scurtă rugăciune a bineplacutului lui Dumnezeu se vadeste, pe o parte,
mare smerenie, si mustrare de sine, și defăimare de sine. În al doilea rând, se arată că nu degeaba se
ruga așa bineplăcutul lui Dumnezeu, ci se vede ca din pricina asprei lui
viețuiri era luptat cu gânduri de înălțare de către tre vrăjmașii cei
gândiți, care nu lasă pe nimeni în pace, ci pe fiecare îl luptă așa cum pot. Noi, cei neputincioși, avem nevoie mai ales să urmărim gândurile de înălțare, care sunt cele mai vătămătoare în lupta duhovnicească, după cum lămurește Cuviosul Marcu Ascetul:
„Dacă ne-am îngriji de smerita cugetare, n-ar
mai fi nevoie să fim pedepsiți. Toate lucrurile rele și chinuitoare ce ni se întâmplă, din pricina înălțării de sine ni se întâmplă. Iar dacă îngerului
satanei i s-a îngăduit să-l apese pe Apostol, ca acesta să nu se mândrească,
cu atât mai mult i se va îngădui satanei să ne calce în picioare pe noi atunci
când ne mândrim, până ce ne vom smeri.”
După aceste mărturii ale bineplăcuților lui Dumnezeu înțelegând dacă suntem smeriți
sau nu ori băgând de seamă că suntem furați de
mândrie, să repetăm înaintea Domnului cu smerită cugetare și fără vreo
prefăcătorie, rugăciunea arătată mai sus a fericitului Arsenie, la aceasta sculându-ne atunci
când ne tulbura vrăjmașii cei gândiți, care ne necăjesc. Iar dacă nici
rugăciunea aceasta nu ne va liniști nicidecum, să facem tot ca fericitul
Arsenie, care uneori îi așeza în jur pe ucenicii săi, plângându-se de războiul
vrăjmașului. Şi tu poți s-o așezi langă tine câteodată pe sora P., dacă e
nevoie. Să șadă lânga tine rugându-se ori să citească ceva din Evanghelie stând în picioare.
*
Nu
cumva se tăinuiesc în sufletul tău neputințe ascunse, datorită cărora
vrăjmașii până acum se tot întaresc și te necăjesc până la istovire? Chiar dacă nu poți găsi nici o pricină de acest fel, roagă-te totuși cu smerenie lui Dumnezeu, întrebuințând
cuvintele psalmului:
„Greșalele cine
le va pricepe? De cele ascunse ale mele curățește-mă, și de cele străine
cruță pe roaba Ta” (v. Ps. 18, 13-14).
La
toți Sfinții Părinți găsești un singur răspuns și sfat în asemenea împrejurări: în orice ispită, biruința stă în smerenie,
mustrare de sine și răbdare — cerând totodată, se ințelege,
ajutorul de Sus. Roagă-te pentru aceasta și
Impărătesei cerurilor, și tuturor bineplăcuților lui Dumnezeu la care ai o credință , ca să te ajute să scapi de inșelarea drăcească . Mai întâi de toate cercetează-ți dispoziția
sufletească, dacă ești împăcată cu toată lumea, daca nu osândești cumva pe
cineva.
*
__________________________________________________________
Ideea ta poate deveni un articol citit de mii de persoane, iți poți împărtăși ideeile pentru a ajuta pe cei ce citesc!(click aici pentru mai multe informatii)!
Urmariți-ne și pe Youtube!
Citiți și alte articole:
Despre Îmbunătățirea minții! ✙ Despre Rugăciune! ✙ Postări Populare! ✙ Să Devenim mai buni! ✙ Sfaturi Duhovnicești! ✙
Comentarii
Trimiteți un comentariu